Viata..exista oare cuvant mai complex ca acesta?
Cate lucruri am putea aduna intr-un singur cuvant?
Cand eram copil,nu gandeam ca iluzile pot sa nu devina realitati si ca toate incercarile mele de a devenii o persoana buna pentru mine si pentru cei din jur s-au transformat mai tarziu in nenumarate esecuri.Am inceput sa ma satur de jocul in care mereu pierd.Nu m-am gandit ca lucrurile mici pot avea un impact atat de mare,ca am sa ma transform intr-un soldat care traieste dupa comenzi.Am imprejmuit sufletul intr-un zid de gheata,nu trebuie sa-l spargi ci sa-l topesti.Mi-am pus o multime de intrebari..dar viata mi-a dat raspuns la toate,am invatat ca cel mai rau mod in care simti lipsa unei persoane e atunci cand fara ea iti aduci aminte de clipele cand erati impreuna , am vazut cum lucruri mici pot schimba dureri mari din sufletul meu si ca tristetea nu se evita ,ea se aseaza in suflet pana vei avea puterea sa o alungi.Am invatat ca trecutul il stiu,prezentul il simt ca si cum ar fii al meu..dar viitorul e al nimanui.Am simtit cum ura iubeste dragostea pentru ca a uri inseamna a iubii din tot sufletul Dragostea ne dezamageste pe toti pentru ca niciodata nu avem curajul de a ne lasa descoperiti in totalitate .
De la viata nu primim mereu ce ne dorim de aceea am putea incerca sa le oferim celorlalti ce nu avem noi pentru ca orice moment este facut sa fie atat de scurt incat sa nu il uitam niciodata. Am invatat ca trebuie sa ma bucur de greseli caci vointa mea se ascunde in ele, ca trebuie sa-mi doresc sa ajung cat mai sus si sa-mi ating scopul.
Stiu ca viata te loveste mereu unde te doare, te face sa crezi ca si cele mai frumoase vise se indeplinesc dar in timp devin o umbra,ce stiu sa se aseze bine in suflet.Pentru asta oamenii devin doar niste umbre ,pentru viata traim dar ea traieste prin noi folosindu-se de neputinta noastra,si te intrebi mereu unde sunt lucrurile pe care ti le-ai inchipuit candva..si acum privesti in tine ca intr-un gol imens,fara semnificatie nu mai indraznesti sa crezi.Puterea ta s-a terminat aici,nu te mai poti reface,nefericirea vorbeste si traieste prin tine,chipul tau asterne fete grele pe care nimeni nu le poate readuce la viata,nici dorinta nu mai are loc in trairile tale,e absenta ori de cate ori o vei simtii nu va avea intensitate se va stinge atat de repede pe cat a nascut in tine insuti.Asculta tacerea,priveste acum si urmeaza drumul inchis catre tine, simte-ti acum inima sfaramata de sageata unui gand apasator,greu si imposibil nefiricirea ta prinde arme pentru a te ranii…
Am invatat ca cel mai sigur mod in care poti uita ceva este sa simti ca cei din jur uita in acelasi mod ca tine.Poti da impresia ca esti tare cand defapt esti cel mai slab om pe care l-ai cunoscut vreodata.E greu cand nu vrei sa faci greseli dar cei din jur tin sa-ti aminteasca asta in fiecare clipa.Ca sa fii fericit trebuie sa ai virtutea de a vedea ceva special in fiecare persoana pe care o intalnesti.pacat ca iti dai seama de valoarea ei decat atunci cand ai pierdut-o.
Intr-o lume mare luptam cu puteri mici sa putem crede in adevar. Cateodata nu exista alt mod de a evita prabusirea decat acela de a incerca sa zbori,atunci amagit de greseala ta privesti in jos fara a te uita cat de mult ai putut sa te inalti.Poate viata nu este chiar un timp irosit…
MULTUMESC bunei mele prietene Cristina Vartej pentru ca mi-a permis sa ii postez aici creatia!!! 
