Esentialul meu

 

Pentru ca am avut momente cand ma intrebam cum ar trebui sa imi traiesc viata, am stat si m-am gandit  si am ajuns la concluzia k nu apartin unui sitem, intodeauna am luptat impotriva a asa ceva. 

Ma vad cu oamenii care imi plac, ma duc unde vreau sa ma duc, citesc o carte pentru ca ma atrage si nu pentru ca asa trebuie, ma imbrac cu anumite  haine pentru ca imi plac si pentru ca sunt comode, nu pentru ca se poarta, si toata viata mea e asa .Fac ceea ce am chef, fara sa imi pun mii de intrebari existentiale, nu ma complic.

Nu voi trai vesnic si nu voi putea sa trec prin toate. Si atunci, cred ca este important sa traiesc esentialul. Fiecare avem esentialul nostru iar eu il traiesc pe al meu.

Cum trebuie traita viata?

T-i s-a intamplat pana acum , sa ai senzatia ca timpul trece pe langa tine atat de repede incat te nauceste? Ca lumea din statia de la metrou e preocupata de nimicuri pentru care se extenueaza, nerealizand ca nu primesc nici un beneficiu in plus? Privind lumea ce se invarte in jurul meu, incepand de la manelisti imbracati emo si fete ce isi etaleaza cu mandrie suncile ce le ies pe sub geacile mult prea scurte si terminand cu batranii care se imping si se cearta pe locul liber din autobuz, realizez ca nimeni nu stie sa profite de viatza.

Pana la urma ce ar trebui sa fac? Sa profit de tot ce mi se ofera si sa actionez fara a ma gandi de 2 ori, sa nu meditez asupra lucrurilor ci sa ma las prada impulsurilor de moment, sau sa fiu ponderata, calculata, realista si grijulie? Cum trebuie traita viata? Ar trebui sa ma distrez mai mult decat sa invat, sau sa invat mai mult decat sa ma distrez? E bine sa visez atat de mult, sa dau frau liber imaginatiei sa am plimbe prin lumi de care nimeni nu mai stie? Sau…poate ar trebui sa stau cu “picioarele bine infipte in pamant”, sa refectez sitatiile si sa decid metodic.

Poate imi pun prea multe intrebari, si nu aud ticaitul ceasului, devenind astfel doar un pieton monoton pe bulevardul vietii…